Bangkok, the final...frontier ?

...chiar daca ai vrea, la metroul din Bangkok nu ai cum sa te sinucizi, sa impingi pe cineva sau sa cazi accidental pe sina de tren. Stiu ca suna lugubru, dar thailandezii s-au gandit si la acest aspect (printre multe altele in materie de infrastructura) cand au construit linia MRT (Metropolitan Rapid Transport) sau pe scurt "The Metro".

Astazi a fost prima oara cand am calatorit pe sub strazile capitalei si pot sa spun ca vorba aceea celebra "Asa in Cer, asa si pe Pamant" se aplica si in cazul de fata, numai ca as zice mai degraba "Asa deasupra, asa si dedesubt". Cu alte cuvinte aceeasi curatenie, civilizatie si ordine in underground...

Asa si va povesteam despre faptul ca e practic imposibil sa se petreaca intamplari nefericite la metrou, deoarece fiecare statie este dotata cu un sistem de usi culisante la marginea peronului care se deschid doar in momentul in care trenul stationeaza. Atunci cand acesta este in miscare (intra sau iese din statie), acestea se inchid automat. In cel mai "bun" caz cred ai putea sa te dai cu capul de usile alea pana devii inconstient, daca chiar iti doresti sa traiesti o experienta metro-dramatica...

Acestea fiind zise as vrea sa ne gandim la cat de tare este aceasta idee, pe o scara de la 10 la 10? Eu as zice ca 10...Pe aceasta cale fac un apel la domnul primar al "Micului Paris" (ce vorba idioata, nu mai e deloc mic si nici macar nu mai are vreo umbra de Paris ) prin care sugerez montarea unor astfel de panouri protectoare, daca nu mai doreste sa piarda din septelul bucurestean. Personal cred ca este o masura foarte binevenita acum cand damboviteanul nostru cel de toate zilele este incercat de vremuri potrivinice si poate este tentat sa practice sporturi extreme pe sina de tren...

In alte ordine de idei, aseara am iesit in oras ! Cu doua zile inainte l-am cunoscut pe Jene (care sta foarte aproape de mine) si aseara pe un amic de-al lui, Roy. Am iesit la o cina picanta (constand in fructe de mare, broaste, pui cu lamaie, acoperite de busuioc, ghimbir si chilli) dupa care am haladuit prin Siam Paragon, unul dintre cele 3 mall-uri URIASE din centrul Bangkok-ului, care impreuna cu Siam Discovery si Siam Center formeaza un complex comercial aproximativ de marimea orasului Alexandria..No comment !

Dupa ce am cascat gura prin cele 8 etaje ale Paragon-ului, am hotarat sa mergem la film, la Star Trek XI (yeeee !), un nou release din seria lung-metrajelor ST. Complexul de sali de cinema se numeste Cineplex si la fel ca si mall-ul in sine, este urias. Obiceiul la ei este sa se faca rezervare la film, altfel exista posibilitatea ca in momentul in care ajungi la fata locului sa nu mai gasesti niciun loc liber. Pretul unui bilet este de 600 Baht (aproape 13 EUR) insa inainte sa sariti ca e scump, haideti sa va spun ce mai este inclus in acest pret, in afara de vizionarea filmului: bauturi racoritoare si snacks-uri la barul tapetat cu catifea rosie (:D) din incinta Cineplex-ului, toalete imaculate si stralucitoare, de-ti vine sa ceri scuze dupa ce ti-ai facut nevoile, precum si cireasa de pe tort si anume fotolii extensibile la rang de pat, cu perna si patura in interiorul cinema-ului !! Deci da, efectiv poti sa si dormi in timpului filmului, adevarul fiind ca aseara ma luase o boare de somn la un moment dat in timp ce stateam la fel de confortabil ca in patul meu din dormitor. Fotoliul se transforma in pat de la un buton din stanga mainii pe care-l poti manevra dupa bunul plac. Evident, din seria "as vrea sa va sugerez", propun ca fiecare client al Cineplex-ului sa aiba in timpul vizionarii, un valet personal care sa-i fac vant cu o pana de strut imensa, sa-i arunce boabe de struguri in gura (Dragos, remember? :D) si sa ofere un spectacol scurt de pantomima in timp ce ruleaza reclamele de la inceputul filmului. That would be fun, huh ?!

Dupa film am urcat pe terasa mall-ului, si .."baby, the view was breathtaking"...Stiti senzatia aia pe care o aveti in prima noapte la mare? Cand stati pe nisipul cald si bate un vant usor si cald dinspre apa? Daca da, atunci cam va puteti imagina cum m-am simtit eu. Eram intr-adevar la mare, la marea aglomeratie urbana ce se desfasura inaintea mea in toata-i splendoarea: cat vedeai cu ochii o mare de lumini colorate ale zgarie-norilor palpaiau intr-un ritm psihedelic, sunete indepartate si avioane silentioase pe cerul instelat, toate faceau parte din aceasta mare orchestra asiatica. Atunci mi-am adus aminte ce a spus Spock la sfarsitului filmului pe care tocmai il vazusem, amintire pe care eu am adaptat-o putin la situatia in care ma gaseam:

"Bangkok, the final frontier... These are voyages of the Starship Enterprise (could be me here :D). It's 3 months mission: to explore strange new worlds. To seek out new life and new civilizations. To boldly go where no man has gone before"

...asadar exaltat si entuziasmat de propriile mele ganduri, am oftat si m-am intrebat "Bangkok, the final frontier?" Neah, poate doar o granita catre "mai departe"...

Sawadii krap !

PS: Poza facuta noaptea este luata de pe net